Am sărbătorit cu emoție, recunoștință și bucurie 10 ani de activitate ai Centrului de Reabilitare pentru Copii și Tineri cu Nevoi Speciale „Nicușor”. 💙

Au fost 10 ani de muncă, speranță, răbdare și iubire, dedicați zi de zi copiilor noștri speciali și familiilor lor. În spatele fiecărui progres, fiecărui zâmbet și fiecărei reușite se află oameni cu suflet mare – terapeuți dedicați, specialiști, voluntari și susținători care au ales să ofere nu doar profesionalism, ci și căldură, încredere și sprijin necondiționat. 💞🌞

În toți acești ani, am simțit că Nicușor veghează de sus asupra centrului care îi poartă numele. Prin fiecare copil ajutat, prin fiecare lacrimă transformată în speranță și prin fiecare inimă care a ales să fie alături de noi, spiritul lui continuă să trăiască și să inspire tot ceea ce facem. 😇🤍

Cu această ocazie, dorim să adresăm cele mai sincere mulțumiri tuturor celor care au fost alături de Centrul „Nicușor” de-a lungul acestor 10 ani – donatori, voluntari, parteneri, prieteni și susținători. Generozitatea, încrederea și implicarea voastră au făcut posibilă transformarea unui vis într-o realitate și au oferit copiilor noștri șansa la o viață mai bună. ❤️🙏

Un respect și o recunoștință deosebită le adresăm părinților, adevărații eroi ai copiilor noștri. Vă admirăm pentru puterea de a merge înainte, pentru răbdarea fără margini, pentru curajul cu care înfruntați fiecare provocare și pentru dragostea necondiționată care mută munții din loc. Sunteți sursa noastră zilnică de inspirație. 🌟💙

Privim cu mândrie și recunoștință la drumul parcurs în acești 10 ani și cu speranță spre viitor. Vom continua să fim alături de fiecare copil și de fiecare familie, oferind sprijin, încredere și oportunități pentru dezvoltare, integrare și o copilărie mai frumoasă.

La mulți ani, Centrul „Nicușor”! 💙

Împreună continuăm să schimbăm vieți și să construim un viitor mai bun pentru copiii noștri. 🌈

Vă mulțumim pentru încrederea acordată!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! 🩵🙏

ByDiana Bulai17/05/2017 11:35

În timp ce mulți copii cu dizabilități sunt, pur și simplu, excluși din societate și medicii le dau șanse minime de supraviețuire, ea îi adună într-un centru și le oferă a doua șansă la o viață deplină. Vorbim despre Viorica Capșa, fondatoarea Centrului pentru copii și tineret „Nicușor” din satul Grătiești, care a pornit pe acest drum acum 13 ani, împreună cu fiul ei, Nicu. În prezent, instituția prestează gratuit servicii de logopedie, kinetoterapie, psihopedagogie și muzicoterapie pentru zeci de copii cu nevoi speciale.

Povestea Centrului a început încă acum 13 ani, când, în încercarea de a-și integra copilul într-o grădiniță, Viorica a bătut la mai multe uși. Deși a reușit să-și dea copilul la o instituție preșcolară, într-un final a înțeles că grădinița nu era pregătită să primească un copil cu dizabilități. Atunci, Viorica, împreună cu băiețelul său, au ajuns la Centrul „Speranța” din Chișinău.

„Am început să mergem în fiecare zi de sâmbătă la Centrul „Speranța”. Ulterior, specialiștii de acolo mi-au propus să încerc să fac același lucru cu copiii din satul meu. Prin intermediul unor persoane, am făcut cunoștință cu cinci mame care aveau copii cu nevoi speciale și am început să ne întâlnim la mine acasă. Sâmbătă, mergeam la „Speranța” ca să învăț unele activități de la specialiștii de acolo; duminică, încercam să fac aceleași activități acasă, împreună cu mămicile și copiii lor”, își amintește Viorica.

Pe parcursul a doi ani, casa Vioricăi a fost locul unde cei cinci copii cu nevoi speciale încercau să-și dezvolte abilitățile fizice și intelectuale, ca să poată face parte din societate.

În 2005, Viorica, împreună cu cele cinci mame, au decis să înființeze Asociația „Steaua Călăuză”. Scopul acestei asociații a fost de a deschide un centru pentru copiii cu nevoi speciale și oferirea serviciilor gratuite pentru aceștia. Deși feciorul ei a decedat, Viorica nu a rămas indiferentă față de nevoile altor oameni care au aceleași probleme. Astfel, la 12 mai, 2016 a fost înființat Centrul „Nicușor”. Viorica spune că și-a propus ca acest centru să devină o instituție prietenoasă, unde copiii să vină cu bucurie și, cel mai important, fără frica pe care o simt atunci când merg la spital. 

În prezent, Centrul este frecventat de peste 40 de copii din diverse localități, printre care din satele vecine și din Chișinău. Aici, ei beneficiază de serviciile logopedului, psihopedagogului, muzicoterapeutului și ale kinetoterapeuților. 

Un exemplu de succes este cazul Alexandrei Lîsenco, singurul copil din Moldova diagnosticat cu sindromul Klippel-Trenaunay-Weber. Deși medicii din Moldova nu i-au dat nicio șansă la viață, fetița a început treptat să înregistreze progrese datorită specialiștilor de la centru.

După prima cură de kinetoterapie, la 3 ani și o zi, fetița a început să facă primii pași. Datorită logopedului, Alexandra a început să vorbească.

După mai bine de un an de la prima vizită la Centrul „Nicușor”, Alexandra a învățat să fie independentă.

Unii beneficiari ai centrului se confruntă cu probleme de socializare. Psihopedagogul lucrează cu fiecare pentru a identifica problemele și pentru a-i ajuta.

Viorica ne povestește că scopul principal al Centrului este ca acesta să nu fie ca alte instituții care prestează aceleași servicii:

„Peste tot este limită de vârstă: 0-16 ani, dar noi ne propunem ca instituția noastră să fie și pentru copiii mai mari, deoarece toți acei cinci copii cu care am început în 2003 au deja 16, 18 sau 21 de ani. La această vârstă are loc integrarea în societate și noi ce facem, îi abandonăm? De aceea, ne propunem să ajutăm cât mai mulți copii, indiferent de vârsta pe care o au”. 

Chiar dacă la Centru sunt specialiști foarte buni, unii părinți din localitate care au copii cu nevoi speciale preferă să meargă la centre particulare unde achită sume mari. Totuși, într-un final aceștia ajung la Centrul „Nicușor”, deoarece specialiștii din alte instituții le recomandă instituția drept una cu o reputație bună și cu specialiști profesioniști.

Unii dintre cei care lucrează la Centru fac voluntariat, spune Viorica Capșa. Printre aceștia se numără: femeia de serviciu, contabila, muzicoterapeutul și neurologul. Anul acesta, neurologul Diana Pârvu vine de două ori pe lună la Centru, consultă gratuit copiii și le prescrie tratament.

Pe zi ce trece, instituția capătă un renume. Unii părinți află despre Centru de pe Internet sau de la TV și își aduc aici copiii, chiar dacă unii au doar probleme logopedice.

Cu scopul de a câștiga ceva bani pentru Centru, părinții împreună cu specialiștii instituției creează lucruri handmade pe care le vând la diverse târguri și expoziții.

Deși provocări au fost multe, oamenii cu suflet mare au fost mereu alături de Viorica și de echipa sa. Primăria satului Grătiești le-a acordat mai întâi o încăpere în incinta școlii din localitate, ulterior le-a oferit spațiul, pe o perioadă de 15 ani, unde se află în prezent Centrul. Mai mult, Primăria și-a luat angajamentul să achite energia electrică și agentul termic.

Totodată, mai mulți oameni cu inimă mare susțin și au grijă ca această instituție să activeze în continuare.

Fotografiile au fost realizate de Ana Gurdiș

Autor: Eugenia Wetz

 29 iulie 2020 

https://gazetadechisinau.md/

În 2003, Viorica Capșa era o mamă de 25 de ani, cu un fiu pe nume Nicușor, diagnosticat cu artrogripoză, o boală foarte rară care se caracterizează prin înțepenirea încheieturilor și dezvoltarea anormală a mușchilor. În 2013, Viorica și-a pierdut copilul. Între timp, a reușit să creeze un centru care poartă numele fiului ei și să ofere ajutor și terapie pentru numeroși copii și părinți.

Era în anul 2003 când Viorica a mers la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării pentru a afla unde poate să-l ducă pe Nicușor ca să aibă și el aceleași posibilități de creștere și dezvoltare ca și semenii săi. De acolo, Viorica a trebuit să bată la ușa Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului, iar aici i-au recomandat să meargă la Centrul „Speranța”, unica instituție de reabilitare pentru persoanele cu dizabilități din zonă.

Viorica a început să meargă acolo sâmbătă de sâmbătă, împreună cu Nicușor al ei. Nu-și permitea să facă asta zilnic, întrucât locuia la Grătiești, o localitate situată la 10 km de Chișinău, iar cu Nicușor îi era imposibil să folosească transportul public.

Școala lui Nicușor

După jumătate de an în care făcea săptămânal naveta, cineva i-a sugerat Vioricăi să facă la ea în sat activitățile de la Centrul „Speranța”. Prin urmare, un grup de mame ce au copii cu dizabilități au început să se adune la ea acasă. „Sâmbătă mergeam la „Speranța”, vedeam ce activități fac ei acolo, mi le notam pe foaie, iar duminică le repetam la mine acasă”, își amintește femeia.

Astfel, Nicușor a putut fi integrat la unele activități la grădiniță, iar mai apoi, a fost primul copil cu dizabilități din comună care frecventa școala. Ulterior, și alți părinți și-au putut duce copiii cu dizabilități la școală, lucru care păruse imposibil până atunci.

„Într-o zi, ne-am amintit și râdeam cu alți părinți cum visam să deschidem noi un centru, să cumpărăm trei capre, să le mulgem și să dăm laptele copiilor. O cunoscută avea cal, și ne gândeam că îl va aduce duminica și o să facem hipism cu copiii. Erau niște visuri pe care gândeam că nu o să le realizăm vreodată”, surâde Viorica.

În 2005, a văzut pe internet un anunț despre niște seminare cu privire la deschiderea unei organizații. I-a contactat pe organizatori și i-a chemat la școala din sat. După această întâlnire, Viorica a reușit să primească o cameră din clădirea școlii pentru a face activități cu copiii, ceea ce a dus, mai târziu, la înființarea Asociației „Steaua Călăuză”.

„Când am deschis Asociația, trei dintre copiii cu dizabilități din comuna noastră decedaseră deja. Ne-am gândit să o numim așa deoarece am considerat că acei copii ne ghidează de sus”, adaugă ea.

Peste șase ani, în 2011, Asociația a primit de la primărie o clădire în care urmau să aibă loc activitățile care se desfășurau până atunci într-o cameră de la școală. O clădire veche, cu geamuri sparte, cu podeaua putredă și cu podul crăpat. Atunci, Viorica a adunat iarăși părinții și a mers cu ei la doi agenți economici din comună să ceară ajutor.

Au urmat lucrări de reparație modeste, însă fiecare a contribuit cu ce a putut. O femeie și-a adus perdelele de acasă, alta a adus mobila ei veche. Ferestrele nu au avut cum să le schimbe. Și nici apă nu era. Nici baie. Chiria, lumina și căldura erau plătite de către primărie, iar salariile – din donații. Oricum, se întâlneau aici în fiecare duminică. Ba mai mult, Viorica a convins educatoare de la grădiniță și profesoare de la școală să vină și să ajute la educația copiilor.

Tot în acel an, la sărbătorile de iarnă, Asociația a primit oaspeți de la Ambasada SUA din Chișinău. Au venit câțiva reprezentați, cu copiii lor, cu cadouri, cu pizza și cu Moș Crăciun. „S-au amuzat de bradul nostru. Era împodobit cu hârtiuțe și cu diferite chestii făcute de noi. Dar aveam și noi brad”, completează Viorica.

Mai târziu, reprezentanții Ambasadei au ajutat Asociația să schimbe ferestrele și să repare podeaua. Mai mult decât atât, au decis să o susțină pe Viorica pentru a pune bazele unui centru care să activeze regulat și să se ocupe doar de reabilitarea persoanelor cu dizabilități.
În pofida altor piedici care au apărut, Viorica nu s-a descurajat. Nu-și dorea să ajungă directoare, argumentând că nu știa ce trebuia să facă în această funcție, fiind maseuză de profesie. Însă nici să lase totul în grija altcuiva nu voia. Așa că, în 2016, a avut loc deschiderea oficială a Centrului „Nicușor” pentru Copii și Tineret, în memoria fiului Vioricăi, care s-a stins la 13 ani.

Micile investiții și marile realizări

În prezent, scopul Vioricăi este ca Centrul să ofere posibilitatea tuturor copiilor cu dizabilități să se reabiliteze, să aibă acces la educație și să fie integrați în societate. „Serviciile Centrului sunt gratuite. Am vrut să fie așa, deoarece eu nu am avut posibilitatea să plătesc asemenea activități pentru copilul meu și știu că nici alți părinți nu au”, motivează ea.

Azi există mai multe centre de acest gen în Chișinău, însă copiii cu nevoi speciale nu pot circula cu transportul public, iar un taxi dus-întors, zilnic, este cu mult peste bugetul părinților din Grătiești.

În plus, la Centru au început să vină și părinți cu copii de la Chișinău, sau chiar și din cele mai îndepărtate raioane de la nordul și sudul Moldovei. Stau la rude, cunoscuți, iar unii închiriază încăperi, pentru ca minorii să dispună de serviciile Centrului „Nicușor”. Aici, micii beneficiari pot primi reabilitare prin mai multe metode: kinetoterapie, logopedie, muzicoterapie și psihopedagogie.

Problema cea mai mare cu care se confruntă Centrul „Nicușor” rămâne, totuși, lipsa finanțelor. Supraviețuiește mai mult din donații, sponsorizări și din ceea ce pot oferi voluntarii.

„Într-o zi, ne-a făcut o vizită la Centru o cunoscută de-a mea și ne-a adus un obiect hand-made. Atunci, mi-a venit o idee. Am chemat o cumătră de-a mea, aceasta a chemat o educatoare de la grădiniță, educatoarea a chemat pe altcineva și toți au venit cu propriii copii. Am făcut o grămadă de lucrușoare și am mers cu ele la diferite organizații, la târguri, în sat le vindeam și ne făceam bani. Nu ne place să umblăm cu cerutul”, mai spune femeia. Din banii adunați în urma vânzărilor, au dotat cu aparate un teren de joacă, au mai cumpărat mobilă și încearcă să organizeze o mică sărbătoare de fiecare zi de naștere a cuiva dintre copii.

Pe de altă parte, orice urmă de oboseală dispare atunci când se întâlnesc toți lucrătorii și povestesc despre succesele lor. „Nu există fericire mai mare decât atunci când intră un specialist pe ușă și, plin de entuziasm, spune: „Doamnă Viorica, Ion azi nu a plâns la activități!”, „Doamnă Viorica, Marin a spus litera A” sau „Vasilică s-a salutat când a intrat X pe ușă!”. Par a fi lucruri banale, dar când un copil cu diabet zaharat, care trăiește în lumea lui și care nu a vorbit până la șase ani, zice „Bună ziua” este o realizare enormă pentru noi”, susține Viorica.

Una dintre problemele cu care se confruntă și astăzi ea este să-i facă pe părinți să conștientizeze gravitatea bolii pe care o au copiii lor. A început să organizeze seminare la care invită părinții de copii cu dizabilități și le explică de la ce anume încep problemele și cum ar trebui rezolvate. „Încercăm să-i ajutăm pe părinți să-și schimbe mentalitatea. Mulți vin și zic că așa a mers și bunicul lor de când era mic, că nici ei nu au vorbit până la cinci ani sau că „așa e copilul meu deoarece i-au făcut vaccin”. Majoritatea bolilor acestor copii nu sunt ereditare, iar cel mai important și cel mai greu este să-i facem pe părinți să înțeleagă acest lucru”, conchide directoarea Centrului.

Lunar, prin Centrul „Nicușor” treceau aproximativ 30 de copii cu diferite probleme. De cinci luni însă, în contextul pandemiei, Centrul nu poate primi mici pacienți.

Conform datelor din 2018 ale Biroului Național de Statistică, persoanele cu dizabilități reprezintă circa 7 la sută din populaţia Republicii Moldova.

Am avut onoarea să o primim în vizită pe Secretarul de Stat al Carolinei de Nord, Elaine Marshall și echipa sa.

Putem face şi acasă terapie prin muzica?

Bineînţeles că orice contact pe care îl au copiii noștri cu muzica şi mişcarea nu le poate face decât bine! Însă terapia înseamnă mult mai mult. Poţi să apelezi la un terapeut cu experienţă şi să îi ceri câteva sfaturi “pentru acasă”, speciale pentru copilul tău. O va face cu plăcere. Iată şi din partea noastră câteva idei generale:

• Procură-ţi câteva instrumente muzicale de mici dimensiuni şi CD-uri cu muzică pentru copii.

• Arată-i copilului zgomotul pe care fiecare obiect din casă îl face; loviţi în capace, căni, uşa, jucării de plastic şi de lemn etc.

• Instrumentele de suflat sunt şi distractive şi folositoare. Un fluier îl va învăţa pe cel mic cum să îşi folosească respiraţia pentru a produce sunete.

• Ar fi bine să înveţi cântecele despre tot felul de jucării pe care le are cel mic sau despre părţi ale corpului pe care să le cântaţi împreună: Iepuraş coconaş, Trenuleţul, Degeţelele, Ochişorii, nasul, guriţa etc sunt doar câteva.

• Însoţeşte fiecare cântec de mişcări ale corpului. Arată-i şi pune-l să imite cum fuge căţelul, cum se spala pisica, cum răsare soarele etc.

• Alege cântece cât mai ritmate. Frazele muzicale care se repetă, clar şi simplu structurate sunt cele pe care creierul le reţine şi procesează cel mai uşor.

• Orice lucru se învaţă mai repede dacă este pus pe muzică. Adaptează melodii cunoscute pentru activităţi cotidiene: ne îmbrăcăm, facem băiţă, punem jucăriile în coş etc.

Lucrul cu un copil cu dizabilităţi implică în general o abordare complexă, iar multe dintre terapiile de care are nevoie pot fi obositoare sau costisitoare. Nu minimiza însă beneficiile terapiei prin dans şi muzică! Poate că nu va aduce schimbări peste noapte, dar cu siguranţă va îmbunătăţi starea emoţională atât a copilului tău cât şi a ta, ca părinte.

Mulțumim echipei Shoe Box Moldova. 23 de copii din asociația noastră au primit daruri cu prilejul sărbătorilor de iarna.

Mulțumim familiei și echipei domnului Dorin Trestianu, pentru implicare și dăruire. Echipa de terapeuți este recunoscătoare pentru materialele didactice oferite cu mult drag pentru reabilitarea eficientă a beneficiarilor.

Anul acesta Moș Crăciun a adus zînbetul la 11 copiii care au scris scrisori magice. Mulțumim Moșului și echipei sale.

Deja de lungu anilor a devenit o tradiție pentru oamenii cu sufletul mare, care bucura copiii din Asociatia “Steaua Calauza”/ Centrul “Nicusor” cu daruri de Crăciun.

Mulțumim Primăriei com.Grătiești pentru darurile aduse copiilor din Asociatia “Steaua Calauza”/ Centrul “Nicusor” .

Mulțumim Shoe Box Moldova și doamnei Tatiana Zveaghina-Triboi pentru bucuria adusă copiilor.

Mulțumim domnului Dorin Tresteanu și echipei sale pentru tot sprijinul care an de an ajută la îmbunătățirea serviciilor oferite de Asociatia “Steaua Calauza”/ Centrul “Nicusor” cu materiale didactice.

De o sărbătoare magică au avut parte copiii în această zi, în care am fost înconjurați și susținuți de oameni buni, calzi și care nu au rămas indiferenți. A fost un eveniment mult așteptat.

Mulțumim tuturor celor care au contribuit și au făcut posibilă această feerie.

Organizarea evenimentului a fost posibilă cu susținerea S.C. “BETON SERVICE” S.R.L.

Suntem recunoscători domnului Dorin Tresteanu, familiei sale și echipei din cadrul Ambasadei SUA în R.M., pentru că susțin ani la rând prin materialele oferite o reabilitare modernă și calitativă.

Mulțumim pentru suportul constant și foarte important:

Primăriei com. Grătiești, S.R.L. VICAUR-C și dlui. Valeriu Bîrca,

suntem recunoscători pentru tot sprijinul oferit.

Pentru darurile colectate și oferite cu multă grijă mulțumim din suflet echipei Shoe Box Moldova.

Mari mulțumiri aducem copiilor și profesorilor din cadrul Liceului Teoretic „George Călinescu” și Liceului “Columna”, pentru efortul depus, pentru daruri, colinde, urături și numere artistice atât de călduroase.

Iar magia sărbătorii a fost încununată de prezența lui Moș Crăciun și a Fulgutei.

Aici aducem mulțumiri celor de la STAR Kids Studio.

Vă mulțumim, că împreună am reușit să le oferim copiiilor o mare bucurie.

Sărbători luminate cu multă pace și sănătate tuturor.

Astăzi copiii de la centrul ” Nicușor” au avut oaspeți. Asociația “Copilul meu binecuvântarea mea” a venit cu surprize frumoase. Mulțumim organizatorilor pentru darurile acordate copiilor noștri.

Lucrurile bune se fac împreună!

Credem în puterea faptelor bune!

Și în această primăvară am organizat o campanie de caritate pentru sensibilizarea elevilor noștri la dificultățile și necesitățile copiilor mai triști din Centrul “Nicușor”, Grătiești.

Corul împreună cu profesorul de muzică, Vasile Ungureanu, a pregătit câteva piese muzicale pascale răspândind speranța și credința adevărată!

Recunoștință pentru fiecare familie din Comunitatea Columnașilor de la ciclul primar ( toate 9 clase și părinții lor au participat cu bucurie) pentru generozitate și dăruire necondiționată!

Apreciem dărnicia familiei Storoj Veronica și Adrian, Co-proprietarii Fabricii “Nani – Mobilă, Uși și Parchet”.

Cu ocazia sărbătorilor pascale, fabrica Nani Mobilă Uși Parchet împreună cu Liceul ”Columna” au făcut o faptă frumoasă Centrului pentru copii și tineret din Grătiești.

Am confecționat pentru ei bănci tapițate și o măsuță, pentru a le oferi copiilor comoditate maximă în activitățile lor zilnice.

Și pentru a îndulci și mai mult momentul, elevii liceului au pregătit o surpriză muzicală, iar toți au fost răsfățați de la fructe proaspete la cele mai delicioase dulciuri.

Ne bucurăm că avem oportunitatea de a face fapte bune și încurajăm pe toți cei care pot să ofere sprijin să aducă bucurie în viețile altora.

“Copilăria este inima tuturor vârstelor”. Iar în această zi specială copiii au avut parte de distracție, zâmbete, daruri și multă voie bună, datorită oamenilor frumoși care au făcut posibilă această sărbătoare. https://plnts.foundation/

La invitația primăriei com Gratiesti, centrul nostru a luat parte la organizarea unei sărbători feerice cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului. Astfel am reușit să le oferim copiilor jocuri distractive cu multă culoare și dispoziție bună.